Originea Bălăcenilor este din satul Balaci, din judetul Teleorman, unde se afla mosia strabună a familiei.

​

Balaciul este o comună formată din satele Balaci (resedinta), Burdeni si Tecuci.

Comunele din imediata apropriere sunt Silistea-Gumesti (localitatea natală a lui Marin Preda) si Mirosi. Localitatea este strabătută de pârâul BURDEA, care in perioadele de secetă seacă aproape complet, dar devine un adevărat râu si se devarsă in episoadele ploioase.

​

Denumirea se pare ca provine de la "Băl" = blond, bălai, si sufixul -aci.

De remarcat că locuitorii din satele vecine pronuntă "Bălaci" in loc de "Balaci".

​

In fiecare secol si aproape sub fiecare Domnitor, gasim hrisoave domnesti in care, alături de numele Bălăcenilor, intâlnim si numele satului lor, Balaci, cele mai multe hrisoave fiind dovezi de cumpărare de pământuri in jurul satului.

​

Tinuturile peste care stăpâneau Balacenii pe vremea lui Serban Cantacuzino cuprindeau aproape tot judetul Teleorman de azi.

​

Balaciul nu a uitat pe marele agă şi conte Constantin Bălăceanu şi pe Bălăceni.

Când, in 2011, şi-a întocmit o stemă a comunei a adoptat parţial stema Bălăcenilor.

​

Semnificațiile elementelor stemei sunt:

​

Crucea treflată simbolizează biserica comunei Balaci cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", construită de Constantin Aga Bălăceanu în anul 1684.

Leul, săgețile și flancul undat reprezintă elemente din blazonul familiei Bălăceanu.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

​

Prima linie de cale ferată construită în județul Teleorman, pe baza Legii din 15 mai 1882 a fost linia secundară Costești-Balaci-Roșiori-Turnu-Măgurele în lungine de 111.7 km., dată în exploatare pe etape în două secțiuni: la 1 ianuarie 1887 a intrat în funcțiune tronsonul Costești-Balaci-Roșiori, iar la 12 septembrie 1887 tronsonul Roșiori-Turnu-Măgurele, care în 1892 s-a prelungit până în port la Dunăre.

​

​